Legea educatiei reflectata prin ochii elevului - Topor Ioana Miruna

  „Ce se întâmplă cu învăţământul românesc?”...Aceasta este întrebarea care străbate nu numai minţile părinţilor,ci şi ale elevilor.

  Este de înţeles faptul că o ţară doreşte să progreseze,să se dezvolte în toate sectoarele şi de aceea utilizează drept modele ţările străine,ţări deja dezvoltate din toate punctele de vedere.Dar de ce se schimbă atât de des legea învăţământului,o lege care ar trebui să fie stabilită şi pusă bine la punct,o lege ce ar trebui să ajute elevii,nu să îi tulbure? Nimeni nu are un răspuns la această întrebare.

   În ultimii ani,legea s-a schimbat de „n” ori , şi tot de atâtea ori cei din Ministerul Învăţământului au gasit ceva nepotrivit la ea,schimbând-o fără să ţină cont totuşi de cei care dau examene, admiteri,teze(elevi şi studenţi),fără a se gândi la imposibilitatea lor de a se axa pe învăţat atunci când stresul asupra viitorului le ocupă timpul.

    Pentru a vedea o gândire din exterior,am interveviat un profesor,care a afirmat următoarele: „Cred că e o lege întocmită doar de dragul schimbării şi pentru a se distruge ce mai era bun, şi aici mă refer la titularizare! Ne-am săturat de schimbări de la un an la altul, de pretenţii exagerate, de birocraţie!E o lege ce dezavantajează profesorii (angajarea va fi în funcţie de persoane cunoscute şi partide politice, eventual simpatii) ,părinţii (şi câţi dintre părinţi îşi permit să contribuie la bunăstarea şcolii???) ,şi mai ales pentru elevi (evaluarea trebuie făcută pe bază de examene ,nu portofolii, etc). Elevilor nu numai că li s-a mărit numărul de materii la care vor susţine bacalaureatul ,ci şi structura sa s-a schimbat! An de an!”.

   Chiar şi unii dintre oamenii politici din România nu sunt de acord cu această lege.Un bun exemplu ar fi rectorul Universităţii Babeş-Bolyai ,acesta susţinand că legea educaţiei seamănă cu programul de guvernare nazist. "În învăţământul de astăzi, să ne uităm bine în legile din alte ţări, competenţele sunt complementate de abilităţi de bază şi mai ales de educaţia pentru valori. Aşa cum sunt înţelese în lege aceste lucruri, ele ne duc încet-încet, pe nesimţite, spre o viziune provincial-tehnocratică, ce se aseamănă în multe privinţe cu punctul 20 din programul nazist de guvernare din 1934. Oamenii ăştia nu citesc aceste lucruri, însă ei nu realizează că se pot apropia, chiar şi involuntar, de puncte de vedere compromise istoriceşte", afirmă liberalul.