· Nu trece cel puţin o zi fără ca omul să nu îşi plângă existenţa, fără ca el să nu îşi renege condiţia la care a ajuns; în general se victimizează, dorindu-şi de cele mai multe ori ca ceea ce îl înconjoară să i se supună, visând ca neplăcerile să devină delicii şi toate acestea să i se întâmple fără ca el să ridice măcar un singur deget. Dar se trezeşte într-o bună-zi că aspiraţiile lui sunt în zadar, conştientizând totodată că şi-a pierdut o importantă parte din timp aşteptând ceva ce nu a avut o finalitate, tocmai din cauza faptului că a AŞTEPTAT!
· Este mult mai simplu atunci când totul e servit ,,de-a gata”, cum s-ar spune, şi pare cu atât mai frumos cu cât nu trebuie să oferi nimic în schimb. Însă totul are o limită! Orice lucru dobândit fără efort valorează mai nimic, nu are nicio putere de convingere asupra celorlalţi cu privire la capacitatea ta ca individ, că eşti apt într-un anumit domeniu. Cu alte cuvinte, nu există nimic ieftin fără motiv şi scump fără valoare.
· Pasivitatea şi complacerea omului în diverse situaţii îl schimbă din punct de vedere volativ, repercursiunile acestui lucru fiind îngrijorătoare. Pentru a avea un fundament al celor ce am scris, implicit pentru cele ce urmează a scrie, am făcut apel la opinia publică; în urma sondajului realizat şi a criteriilor inspectate, procentajele sunt următoarele:
~60% dintre adolescenţi preferă un echilibru între studiile liceeale şi distracţie
~15% preferă abandonarea studiilor în favoarea unei slujbe ce nu necesită diplomă de absolvire a celor 12 clase
~25% preferă dedicarea exclusivă învăţatului
· Această statistică relevă faptul că există o înclinaţie aparte către dorinţa căutării şi dobândirii unui echilibru între ceea ce ne trebuie şi ceea ce ne place.
· Pentru a concluziona, în prima parte a articolului vorbesc despre condiţia omului,la care s-a ajuns tocmai din cauză că acesta nu a fost capabil să găsească o balanţă a drumului în viaţă; aşadar, totul porneşte încă din adolescenţă, mai exact odată cu parcurgerea anilor de liceu. Alegerile pe care le facem la o vârstă relativ fragedă dictează viitorul nostru. Putem să nu fim mulţumiţi de ceea ce am ajuns la maturitate şi să dăm vina pe factorii exteriori nouă, însă adevărata vină este dusă de propria persoană.
· Importanţa deciziilor din prezent va fi recunoscută abia în viitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu